agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-04-10 | |
Deasupra noastră adâncurile....
Privesc în ele ca-ntr-o fântână Fără fund. În față doar capete umane Capete vii judecând după agitație Sunt capetele noastre pe care cineva Le duce pe câte o tăviță de aur și le oferă Unor femei necunoscute Oriunde aș întoarce privirea Ea se lovește de lumina din ochiilor altui cap. Închid ochii și îmi apare În față prin-năuntru chipul vreunui cunoscut trăgând după el un sentiment ce mi-a răscolit mațele cândva în ordinea corectă. Cicălitoarea intuiție. Un sentiment din care poți urla fără să îți vină și nu minți. m-am întâlnit cu cealaltă parte din mine când deschizând în cele din urmă gura s-a așternut tăcerea. A fost un accident pe fondul oboselii A adormit și a intrat pe contrasens Unde eu circulam regulamentar. Nu se poate spune dintr-o privire Cine în cine a intrat. Au încăput ei Doi numai într-unul. Știind asta despre ei Trupul devine un sicriu Din carne și sânge. Așa se manifestă moartea Cât timp suntem în viață Ca și cum te întâlnești cu noaptea pe stradă, ziua-n amiaza mare ea fiind acolo mereu în spate. Aș vrea să vină întotdeauna După ce adorm dar nu se întâmplă asta Niciodată. Și carnea se face lemn Lăcuit. Așa scufundat în propria-mi carne Cu mâinile pe piept în formă de torpilă Sicriul îmi intră în piele ca și cum el ar Fi cel mort și îngropat în cadavrul. Cel îngropat este groapa. Oricum moartea va fi la fel de Lugă precum viața în care printre altele Până și ea moartea își trăiește liniștită Viața și uneori se mai face dispărută și ne îngrozește pe toți. Tu! Ce vrei să faci o-ntreabă O jumătate pe cealaltă. Ce mai contează vom fi îngropați Fără capete fără tup Tot în mine îmi voi găsi loc de veci. Nu pot să nu mă gândesc la cap. Măcar El să prindă o noapte pe cinste în companiile Domnișoarelor frumoase. Cele două prezențe electrocutează Păpuși în degrigoladă cu sforile de Meșină topită își târăsc picioarele și din gură le curge tot ce nu au avut curajul Să spună. În ochii lor se vede Cum se Mișcă treaba. Că una două moartea se împrumuă de la viață cu cât are nevoie.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate