doar pentru că s-a jucat cu mine au nu doar pentru că
fiindcă a făcut ce știe mai bine
cum a vrut ea
îmi permit de-mi va permite permițându-mi, iată, să-i spun vreo două

moartea nu mă va învinge nici... ooo... dată

intrat în acest joc prin grijă intermediată de viață
ai parte de program special, concurând cu inamic invincibil
(la fel de periculos precum terorismul ori, evoluând, încălzirea globală
de nu crezi în ele efectul făcându-și treaba prin ceilalți)
dar cu adevărat invizibil

viața și-a făcut numărul
a deschis ușa, poarta și ți-a dat drumul dar nu ți-a arătat calea (precum orice maestru bun, dealtfel)
în arena plină ochi dar mai ales la orice pas de semnele celui ce va învinge întotdeauna: moartea

acum a lovit atât de aproape pe cât a putut
degustă din nou din vinul sângelui meu
miroase durerea care mă cuprinde, savurează
își imaginează că va doborâ, mă va
lovitură prin lovitură, suferință după suferință

ai nevoie de ceva mai mult, mai bun!

Durerea nu merge Dincolo
morții nu iau nici măcar asta cu ei sau tocmai
suferința rămâne izolată finit spre infinită
nesfârșită dar mai ales la nesfârșit

viața este cea care mă doboară
moartea nu are nicio șansă
cât timp încearcă să mă sperie doar prin metodele ei
în fiecare dată-s doar mai trist, doar mai bun și nu doar
prețuind și mai mult pe cei din jurul meu
dorindu-mi să fiu mai ales au nu doar să fiu
pentru cei care-mi rămân în amintirea celor care nu mai sunt

sunt mai bun, din ce în ce
ea (moartea) știe și când uită am grijă să-i amintesc trăind
cât timp mai sunt în viață, nu va avea șansă în fața mea, nicio șansă
cu toate mizeriile pe care mi le face în normalitatea-i standardizată parcă

mai mult nu poți, mai bine de atât nu știi să te apropii de mine
ai luat ce aveam mai bun
jălnicia ta va culmina într-o deșertăciune clasică epuizându-ți amenințările vei lovi în centru
slăbiciunea morții în fața vieții va face cândva victima-mi finală

atât poți, asta ești
pentru că nu poți dovedi superioritatea veșniciei tale prezente
mă vei doborâ ca adversar, în loc să mă întreci
patetic, demn de milă partener mi-am primit în acest joc
competiție care m-a tocat și căreia unii îi spun viață

doar cu ajutorul ei, măcinându-mă, putea-mă-vei ajunge
cândva la o lungime de gând
umbrele tale oglindite în geamuri fumurii acoperite cu motive țărănești
peste toate foliile tânjinde trans ori părând titluri nobiliare agățate cu grijă seacă
îmi sunt piloni și nu tunuri în ceeace las spre urma mea

moartea mă face mai bun
viața mă trezește de fiecare dată mai rău
mă spăl de greu în fiecare dimineață
a unei ere din această viață
doar concurând cu moartea, ne țigănim

rămân la mintea mea
viața mă doboară doar pentru ai ușura morții truda
fără satisfacție însă îi va fi opera
durerea nu va merge cu mine

blestem greu a primit moartea și vesnicia ei îi va fi orizont permanent
asistând la uitarea a tot ce există
tristeți cumplite trebuie să o conjoare
și viață în neviață trebuie să ai, mort să-i fii.