Bancomatul cu poezii - fragmente

Am cunoscut o fată pe care pofta de dragoste a făcut-o să ajungă ca o bucată de carne tăiată în măcelărie
oasele ei calde continuă să naufragieze în dorință
fata a adunat în timp iubiri decupate din hârtie, încărcate
cu propriile sale priviri
acum, ea stă pe o insulă de nisip, vorbește puțin, câte un cuvânt, mișcă buzele, degetele, desenează imagini pe nisip
doar dorința și pofta ei de dragoste îi cunosc codurile și
strigătul său interior
undeva a greșit fiindcă nu mai poate să adune vise și bucăți din amintiri
din când în când fata cântă, căutând cu mâna prin aer să se
agațe de marginea spațiului.


De câteva zile o fată gânditoare stă la colțul străzii
uneori, scoate un țipăt uscat atunci când razele soarelui
îi bat în ochi
neavând ce face, mă postez în fața ei și încep să risipesc cuvinte alese
insensibilă la cuvintele mele, constat că inima și sufletul
îi sunt uscate
ochii îi sunt răsturnați înăuntru fără a recunoaște pe
nimeni
încep să disting în jurul ei cifre și figuri
deodată, am impresia că toate organele din interiorul ei
explodează în vidul trupului său
șocat, fac un pas înapoi și observ că este doar o reclamă
cu imaginea unei fete pictată pe o bucată de carton presat.


În parcul central ochiul opac al unei statui de bronz
agonizează în spațiu
pe soclul statuii doi tineri mănâncă popcorn
el îi spune ei:
- Am nevoie de pântecul tău.
Indiferentă, fata îi răspunde zâmbind:
- Mestecă-ți mai bine dorința, să nu ai nevoie de ea.
Statuia lua parte la discuția lor privindu-i fără să vadă.
Umbra statuii se forța să se așeze peste trupurile lor
din interiorul ei răzbătea în afară o tăcere de bronz
prelungită
fata devenise pentru băiat o imagine pură, motiv pentru care o dezbrăca cu privirea
simțindu-și trupul gol, fata își acoperi sexul cu punga plină cu popcorn
băiatul atinse cu mâna unul din sânii fetei, în timp ce statuia cu ochii opaci agoniza în spațiu.


COPYRIGHT BY PETRE P.BUCINSCHI