Toată viața ai căutat ceva
fără să știi ce anume,
alergai așa de unul singur
pe poteci rătăcite, străine.

Ai lăsat în urmă cuibul
și ai plecat mai departe
ca o pasăre călătoare
ce-și urmează cârdul.

În zborul tău ai văzut lumea
un întreg univers pus în mișcare
prin dorința încercării
de a descoperii ceva nou.

Ți-ai făcut poartă-n timp
etichetând fiecare lucrare
ca un semn pe care vroiai să-l lași
să aducă cândva aminte de toate.

Încă se mai simt pașii tăi timizi,
la fiecare regăsire
ca un punct la care te-ntorci
să deschizi un citat.

Va rămâne scris pe mai departe
într-o carte sau poate un manuscris
ca o umbră a pașilor tăi
ce mai târziu se va desparte.

Să nu te căiești de împliniri
ele vor rămâne mereu alături de tine;
să-ți pară rău de ceea ce n-ai făcut
ceva ce ai lăsat să se piardă în urmă cu timpul!