Dă-mi mâna să-ți citesc în palmă:
Pe liniile de tren ce se tot duc
Dorm călătorii în vagoane,
Iubitule cu chipul mut.

Pe mâna ta abia pictată,
Schiorii lasă urme adânci
Și mâna ta sculptată în zăpadă
Nu e decât perdeaua nopților prelungi.

Dă-mi mâna ta fragilă ca atunci
Când nopțile erau o scurtă viață,
În palma mea cu degetele lungi
Pe care sufletul schiorilor îngheață.

Nimic din ce-am avut nu a durut;
Senzația tactilă a degetelor tale
Alunecând pe trupul meu de lut.

Iubitule, ți-e mâna atât de mică,
Mă tem să nu se piardă-n mâna mea prea mare;
Să-ți mai citesc în palmă azi mi-e frică.