agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1806 .



Noi doi
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Bucur Stelian ]

2006-05-19  |     | 



Desigur că îti amintești cum ne zâmbeam, ca un pretext pentru că ne găsisem.
Tu ai început să-mi povestești ce ar putea fi între noi
Iar eu te ascultam, vrăjit că îmi spuneai chiar ce vroiam să aud.
Dar să cred că tu știai asta…
Știai că ne urmărim în drumul nostru privirile, și înțelesurile
Știai și înțelesul pentru mine, dar care era pentru tine?
Te interesa cu-adevărat ce-ți spun, sau cel puțin ai reușit să convingi de asta.
Nu mint că ai izbutit să-mi arăți cum foarte vagi gânduri că tu nu exiști,
că o astfel de creație e prea ciudată
Se întorceau din urmă ca o emoție de demult.
Aceeași ironie ne anima surâsul,
Și era ca o explozie râsul tău, m-a bucurat mereu că pot să-l reascult
doar râzând si auzindu-i pe altii.
Sigur că mă oglindeam în propria ta ființă
Și-mi era greu să mă încred, mergând alături de tine.
Þi-ai păstrat întotdeuna o demnitate în modul de a mă privi,
Dar cred că sub atâta tristețe pe care ți-am descoperit-o simțeai
Ceva simțeai, sau tristețea ți se așternea pe chip doar atunci când realizai
că îți va fi și ție un joc inutil?
Și tu rămâi o fire puternică
Te-am privit de nenumărate ori pășind prin iarbă
cu pasul tău incredibil de ușor
Pe care nu l-am întâlnit de atunci
Și nu-l remarcasem până la tine.
Un trup cu atâta vigoare. Splendid exemplar,
gândesc și acum.
Iar mintea noastră era aceeași, fata mea;
până și lumea sălbatică o priveam în același mod.
Cu o sclipire și energie aproape masculine
îmi arătai ce simți și cum gândești
Dar nu aveai în minte decât să mi te-arăți, să cred?
Poate-așteptai ca bucuria mea să-ți dea avânt,
să lași din mână jocul
Și să-ți zâmbești și ție, nu doar mie.
Nu te-ai oprit din a-mi arata,
a-mi arăta ce ești și ce ai putea fi.
Am încercat să nu-ți arăt ce văd și cu atât mai mult vedeam,
tu cu atât mai mult știai.
Și cu toate astea nu ne-am arătat unul altuia.
Ușor ai spune că asta ne lipsea,
și ne-am fi mulțumit unul pe altul.
Tu în jocul că ți-ai găsit sinceritatea,
Eu în jocul că mi-am găsit asemănarea.
Avea dreptate cineva
“Nobody loves no one”.
Mulți iubesc multe visuri proprii care se strecoară printre visurile altora
și duc către o continuă căutare. Sau către nimic.

aprilie 2004

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!