agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-05-06 | |
ELEGIA VESNICEI MIRESE
A fost odat-o iarna,intr-un ungher,candva, Cand ceasul din perete de loc nu exista, Cand marea azi cea mare era un pic mai mica, Intr-un moment cand luna nu aparuse inca Pe cer de nepatruns doar ca sa ne vesteasca Despre-o mireasa alba,rece,imparateasca. N-o poti atinge chip caci daca o atingi Un fior te cuprinde si-n gheata te preschimbi. Cu mantia-i bogata,de-un alb naucitor, Vrajeste,iti ia ochii,privelisti de mohor Nameti se-ntind in cale,la geam picturi de gheata, Fulgi mari ti-alina chipul,iar ochii ei te-ngheata. Privesti ca-ntr-o poveste cu ochi mari de copil Cerul ce-i este iernii albastru de metil. E-un mire cum nu-i altul,pe lume alta nu-i Mireasa-ntre mirese cum este iarna lui! Copacii se apleaca,doar vantul mai vuieste, Sant logoditi pe veci din vremuri ,el vesteste, Sant tarmuri departate,e antic glacial, E iarna peste toate,pe cerul pastoral Sant nuferi ce respira prin pufii albi de nea, Colindele se canta,tacerea noptii-i grea, Pocalul nenuntit de zapezi se sfarama Si sus rasare luna,a noptii zana buna. Ne cearta,ne alinta,e blanda si firava, Ne incalzeste-n suflet peste iarna-suava. Cortegii de zapada se gudura in vant, Crampeie de iertari se afunda in gand, Nestatornicul paj va iese la iveala, Un palid ghiocel la o ora de seara. Si iese cu sfiala ,iernii se-mpotriveste Si-anunt-abia soptit:’Primavara soseste!’. …E nins azi cerul nostru,e iarna iar afara Si trandafiri pe geam incep sa imi apara, E totul alb,povestea din nou s-a repeta, Orologiul stranuta,e iarasi vremea sa. Priveste cer departe ce peste tot priveste Si-o lacrima pribeaga pe obraz se opreste. Ingheata,se topeste,se pierde peste zari Si nins de-atata vreme,de-a iernilor chemari, Te duci,te duci `nainte privind dar inapoi La iarna,dalba craiasa ce trece iar prin noi. Cand blanda,cand tardiva,aceasta-mparateasa, Ba rece,ba suava,de-a pururi ea-mireasa. …E iarna iar,e iarna si suna a tarziu: E vesnica mireasa,a cata?!?…nu mai stiu…
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate