agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-05-08 | |
„Am ajuns în Rai!”
scria pe vederea pe care bunicul mi-a trimis-o a doua zi după înmormîntare. Cînd am întors-o și pe partea celaltă, mai-mai să leșin: Eram amîndoi! Ne țineam de gît pe o pajiște înflorită, pe malul unui rîu. Iau și eu o vedere și-i scriu: „Oi fi ajuns tu acolo, dar eu sînt încă aici. Cum se face totuși de ne ținem de gît?” La cîteva zile îmi răspunde: „Cînd adormi, te iau la mine!” De-atunci nu mai primesc vederi, ci plicuri întregi cu fotografii. Am tot strîns poze cu noi amîndoi cred că mai bine de-o lună. Intr-o zi am hotărît să le fac o surpriză alor mei și le-am lipit pe pereți. Cînd tata a dat cu ochii de ele a făcut stop cardiac și nu s-a mai ridicat de jos. Acum apare și el prin poze și după cum îl văd că zîmbește și mă ține de gît cred că nu s-a supărat prea tare că i-am scurtat viața. În schimb cred că se ceartă iar cu bunicul căci altfel nu-mi explic de ce de cîte ori unul rîde și mă ține-n brațe, celălalt stă țeapăn și se uită-ntr-o parte. Tare cred că asta are cumva o legătură cu fundalul ăla care mă frămîntă pe mine de ceva vreme. De ce este domne, același? Aceeași pajiște, același rîu... N-or face cumva pozele-n Iad și-au găsit vreun fotograf care le cosmetizează pe computer? Căci, după cum dorm eu, ne-ntors, pot să mă ducă oriunde cu ei...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate