hodoronc-tronc
te-ai apucat iar de scris
luciditatea șterge mânioasă fiecare vers
e doar un poem, una bucată oală de lut în care fierbi impresii
oricâte boabe și frunze ai pune, ele nu schimbă
gustul sălciu lăsat de vrăjmașa iubire veche
e târziu
ai încremenit, te-ai mumificat într-o cetate medievală

de mâine va fi altfel, îți promiți,
vei trăi propria ta viață neduioasă
te vei trezi la ora 7 cu hotărârea lipită de față,
udă, grea,
ca o mască de carne, de ziar plouat nedespăturit
pe care cineva nu a avut timp să-l citească