AZI . . .VA FI FIIND IERI



Azi, cerul s-a pogorat peste mine
si m-a frant.
Azi, clipa s-a risipit peste sine
si s-a-nfiripat.
Az,i codrul s-a aplecat peste vine
si-a durut.
Azi, cocori au plecat ducand vise
si s-au prabusit.
Azi, lacrimi au purces catre maine
si s-au uscat.
A ramas insa urma lor:
franturi infiripate-n durerea prabusirii lacrimilor uscate
pe drumul spre maine.
Codrul s-a preschimbat in clipe,
cocorii in nori,
iar lacrimile intr-un vant uscat si insetat in furtuna
fara ploaie.
Azi, cuvintele iubirilor trecute se-neaca-n seceta neiubirii
prea dorite.
Az,i ranile nerostirilor de ieri sangereaza-n ecoul rostirilor
prea rostite.
Azi, in causul palmelor prind picurii de roua
ai zilei intarziate de ieri.
Iar maine, cand voi intoarce fila zilei de azi, ce va fi fiind ieri,
ma voi rosti din nou in ultima secunda din cele 60 ale minutului,
si voi cauta un alt inceput, pentru ca cel de ieri
se va fi fiind sfarsit deja.
Azi . . .este doar urma a ceea ce maine va fi fiind ieri.
Nimic mai mult.
Azi- acea zi trecuta de ieri si precedata de maine
intr-un neastampar continuu. 25 febr. 2002