Mi-aș exprima durerea prin lacrimi, suferințe,
Aș cugeta la timpul ce mi s-a scurs treptat.
În jugul scurt al vieții sunt doar o nălucire,
O plăsmuire vie a neantului turbat.

Ce șanse am eu oare ca să-mi purific trupul?
Spre ce enigm-a vieții mă-ndrept cu pași mărunți?
Când totul mi-e potrivnic, când soarta este crudă,
Aștept cu-nfrigurare să trec a morții punți.