agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-05-20 | |
-1-
Ii aminteam ca arde focul in marul acela, jumatate zemos Imi raspundea albastru despre trupul lui, imbracat intr-o panza de apa. Am crezut ca e ceva de facut in fata dezertarii subtile; Ar fi putut sa vorbeasca alb sau negru printre ecouri. Uitat pe masa trecutului canta trist. Ma legau dorinte de scaunele vechi, din piatra purtand amprentele unor trairi. -2- De-atatea ori iti furam merele arse si ma visam in castel jucandu-ma printre seminte. Imi fugea gandul pe treptele reci si imi doream sange albastru in noptile in care aveam alte chipuri... Purtam umbrele cutitelor nesimtitor de vii, oglinzile reflectau nestingherit cascade. ma credeam lama aceea ascutita, sperand sa gaseasca verdele... privirile continuau sa ceara lumina in camarile intunecoase. -3- Si tu ma rugai sa inot in profunzimile cerului, Sa imbratisez caldura intunericului... Izvorau tristetile din platourile albe. -4- Doineam in pagina atat de verde, urmarita de obsesii; aceleasi vorbe tocite Si eu desenez frunze, ramuri, radacini fiindca unim aceleasi cutite de cer. -5- Ti-au furat paiele din palarie si purtai acum numai umbra palariei! tu, care vroiai sa ridici cortina cand scartaiau cutitele in pulpa zemoasa de fruct, cand marionetele pieptanau perucile blonde iar eu simteam amar marul in stomac. Vroiam sa fiu castelul care-si goneste semintele si apoi isi inchide portile inainte de asfintitul soarelui ignorand furtuna care a inghitit vitamine... -6- (punct si virgula) m-as fi dus sa-ti pictez frunzele uscate, le-as fi colorat in rosu... Intotdeauna mi-a placut sa fiu sfarsit sau inceput; ti-am mai spus ca imi regasesc pamantul verde in ochii tai. As fi vrut sa-ti completez radacinile negre dar auzi si tu ca vorbesc la conditionalul optativ... Imi astern punct si virgula fiindca mi-e dor de visuri si maine poate iti ard lemnele si am sa incalzesc rezumatul... E din nou intuneric, in castelul zemos merele arse isi ling ranile... -7- (semnul mirarii) Cum iti vorbeam despre mere arse, mere care devin castele si fiinte! Cu cat entuziasm spanzuram picioarele timpului si ochii sarutau pamantul... Langa ceasul cu batai anemice sufoc amintiri in valuri, inghiteam lacom papadii... Regasesc trupul timid in castelul fara perdele... -8- Deschid paranteze, explic atitudini, admir trupul decolorat Vizitez... Rana se deschide ca un boboc si se inchide ca un apus ...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate