Frumoaso,
cu ochii
ca bolta-ntunecată,
și trup
de egipteană piramidă...
Neptun,
din valuri,
azi
pe tine,te privește.
tu,
nu-i întoarce fața,
doar știi,
cum se răzbună.
lasă
nostalgiile astrale,
nu mai visa
la un tărâm
ce încă nu-i descris.
ascunde
fața împietrită
de noapte și tăcere,
sprâncenele încruntate
de cugetări severe,
aruncă tot
în marea cea vrăjită,
închide-apoi în ea,
Destinul tău
de nimfă rătăcită.