M-au întors spre lighioane de pădure
Gîndurile că vom arunca pietre în
Anatemă.

A rostit nerugăciuni muntele cuțitar
Ce a mîncat, copil, din palma
Fecioarelor spulberate la ora destin.

Am furat dragoste prin beciuri
Pe strofa lascivă din melodia
Lăutărească a birtului din colț cu flașneta.

Își uitase clipa de extaz
Și a plecat lăuntric să o caute.

Între timp am îngropat în curcubeu
Mierea copacului din
Promisiunea că am să rămîn
Pietrele aruncate în femei.