agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-05-30 | |
Aș vrea să te cuprind cu brațele de mijloc,
să-ți simt răsuflarea parfumată dansând pe obrazul meu, iar tu să-mi stingi cu o lungă sărutare mistuitorul foc, din vatra inimii, pe care dorul îl menține aprins mereu... Aș vrea să-ți sărut munții pufoși din palmă, linia vieții adâncită-n piele de misterioasa soartă și ochii: două cristale cafenii montate în lăcașuri de alamă - care cu lumina lor desfată, dojenesc, acuză, dar iartă. Aș vrea să-mi odihnesc obrazul biciuit de arșița zilelor lungi - împovărate de obositoarea așteptare, pe pajiștea coapsei tale moi, catifelată, ce strălucește în lumina vie a clipelor călătoare și să o mângâi cu palma mea de dorință înfierbântată. Aș vrea să ating cu o ușoară și gingașă sărutare mătasea ce îți acoperă sumar sânii voluptoși, rotunzi, să simt cum carnea lor înfiorată tresare și nicio taină să nu poți să-mi mai ascunzi. Aș vrea ca visului meu de iubire să-i croiesc cu ajutorul tău o înfățișare nouă care să reziste luminoasă în nemurire și nimic să nu o poată sfâșia în două. Aș vrea să-ți plimbi degetele fine, răsfirate prin părul meu încâlcit de zburdalnicul vânt și să legi zilele noastre de soartă numărate într-un singur șirag, doar cu un cuvânt. Se poate?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate