Și parcă ieri visam aievea,
cu gândul prins în depărtare
și des îmi chinuiam privirea,
să văd ce-i dincolo de soare.

Să înțeleg neînțelesul
și-n inimă-mi ca pe-o terasă,
să poftesc însuși universul,
să ciocnim cupa la masă.

Azi iar străbat necunoscuturi
într-un alt pat și sub alt chip
și gândul iar mă poartă la trecuturi
ce parcă nu mai au sfâșit...

Dar viața curge, timpul trece
și ne-ndreptăm către un viitor,
chiar dacă sufletul e rece
și-n inimă nu mai există amor.

Iar prin căpșorul plin de bucle,
arar speranța reînvie
și totuși visele neînfrânte,
îmi spun cu glas timid... de mâine!