agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2135 .



dansul nostru învins
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [raduliana ]

2002-05-08  |     | 



inventam saluturi noi, aruncam cu pietre în balta sorții
pentru că și ...invers
ne prefăceam în ulii și zburam deasupra viselor unuia a celuilalt
pe când erau abea ... pui
adunam flori de câmp cu dinții, până ne sângera buzele și apoi le duceam
la mormântul făcut de noi, din vreme, pentru iubirile neîmplinite și pentru blesteme,
scoteam apă din fântâna cu cumpănă, unde nu era nici o fântână , eu țineam brațele
întinse, cu o frunză îți căram apă de la pârâu și o vărsam pe pieptul tău fremătând
după care o sorbeam lin, făceam semne pe nori, să-i recunoaștem ziua următoare, uite-l, acolo, în formă de ... în formă de ce - te întrebam eu; în formă de.. vacă albă
pufoasă, Doamne, ce vacă frumoasă! și râdeai , obosind, stăteai în brațele mele
tolăniți la margine de pădure, fără să spui un cuvânt ceasuri întregi, nici nu mișcai de teamă să nu trezești clipa și să fugă, pe aripile unui fluture ce se zbenguia, la
câțiva pași de unde, ca din toate timpurile, stăteam;
fugeam până când ne rătăceam., ne trebuiau apoi ore să ne găsim, înspâimăntați,
plini de năduf, de nervi, de sudoare, de spini și ... de dor
erau momente usturătoare, ni se părea că nu se poate, nu , doar ... nici nu îndrăzneam a găndi, cum ar fi să nu fim...!
spre seară, tu pe o șină, eu pe celălaltă, murdărindu-ne tenișii de creolină, ne căutam
drumul lung spre cabană, inventam noaptea, fiece stea era tocmai ieșită din palmele noastre, ne strigam numele celuilalt la lună, ca dimineața luna să adoarmă cu numele noastre împreună
inventam zorii, inventam tot împrejurul, dând orologiul cu o veșnicie înainte, cu toate invențiile care le consideram că ne trebuie, am uitat un singur lucru
să ne inventăm pe noi, fiecare pe sine
după măsura fără măsură, pentru XXL-ul iubirii noastre, pentru care rămăsesem mici
la un moment dat, aproape că nici nu ne mai vedeam în larga sa imensa, dureroasa mărire, crescuse,........, iar noi, cuminți acum, fiecare în unghi oprit, doar surâsul amar ca și ghemul de foc ce ne rostogolește în piept neputința și ceva de sub pleoape
coboară prelins - singure mișcări rămase din dansul nostru învins...

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!