Mă întind
cu vestul și nordul sălbăticit
pe catifeaua ta verde,
descriindu-mi
la nesfârșit
senzația că ești.
Urc,
călătorind în plic galben,
spre vârful erodat
al trecerii tale în cuvânt,
văluresc rime:

soartă
îmi poartă
chip drag
în prag,

abolind monarhia deznadejdii.