Timpul adună prin cămări părăsite,
Elogiile unei iubiri depărtate.
Inima cîntă triste romanțe,
Umbrelor noastre îmbrățișate.

Bruma uitării încet se revarsă,
Peste trupul meu frînt de durere.
Sărutul tău rece îl simt și acum
Cum blestemă-n taină sărutul ce-l cere.

Lumina s-a stins, în tot e-ntuneric,
Un dor plîngăreț de-o clipă se-anină.
Cînd luna răsare și clipa apune,
Iubesc amintirea ce-n gînd îmi suspină.