Încărcătura norilor se cerne,
Ca blană albă pe pământ s-așterne,
Fulgii roiesc din cenușiul caer,
Eternul univers dansează-n aer.

Copaci întunecați în zarea albă,
De haine verzi s-au dezbrăcat în grabă,
Par înmărmuriți sub diafan veșmânt,
Dormitînd tăcuți cu primăvara-n gînd.

Copiii mici se adună formând roiuri,
De trecute ierni îi cuprinde doruri,
Curg gălăgioși pe pârtii,în șirag,
Glasuri cristaline liniștea o sparg.

În haine grele prin nămeți înoată,
Se bat cu bulgări și vorbesc deodată,
Toți au uitat de cărți și de caiete,
Vraja zăpezii poate să-i îmbete.

Oamenii bătrâni,fac planuri temători,
Se perindă-n case tăcuți,visători,
Pe umerii triști,ani mulți au adunat,
Crăciunul așteaptă cu suflet curat.

Diverse socoteli,mintea lor străbat,
Oare-i de-ajuns,tot stocul de iernat?
Frigul,i-a cuprins cu toate-n adăpost?
Și ce-or mânca oare?Căci intră în post.

Nopțile de iarnă ard sub gerul greu,
În gînd,vreme blândă cer lui Dumnezeu,
Doar înspre seară intră-n relaxare,
Findcă natura-i prinsă-n hibernare.