agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-06-05 | |
Pe lac se aseaza agale zambind
O raza de luna dulce curgand Si fata zareste cum urca spre cer Lumina din zare ca un sol mesager Se-ntreba atunci, de-i bine sa-si puna Dorinte fierbinti ce vor sa strapunga Destinul ei tragic de-a fi nestiuta De lumea din jur ... si-atunci ea asculta ... Pe lac se aude o voce ciudata ... Ar vrea sa se-ntoarca, dar se simte chemata Din ape se-nalta o umbra spre stele Soptind dulcei fete ca nu sunt himere. Copila nu scoate nici un cuvant Se simte ciudat si tremura-n gand Caci ea, doar dorea s-apara o umbra Din lacul din fata si sa-i raspunda Umbra insista spunandu-i din nou Ca este reala si-i va face-un cadou: Dorinte fierbinti ii va-mplini Si-o fata stiuta acum ea va fi Copila surade , dar fara sa-ntrebe Ce vrea umbra-n schimb, caci vine o vreme Cand totul e altfel decat te gandesti ... Cineva iti propune si tu doar zambesti Noaptea-i demonica, ziua-i ciudata Nu stii nicicand ce te asteapta Fata se leagana fara sa stie Ca facuse un pact pentru vecie Umbra se stinge, copila se schimba Copacii se scutura fiindu-le frica Fauna toata din somn s-a trezit Lacul e gol ... a ramas pustiit . Ajunsa acasa fata constata Ca vechea baraca e tare schimbata La usa acum stau lei de argint Meniti sa o apere de dor si de timp Multi au trecut, cu scopuri marete Sa o peteasca pe copila cu zestre Caci mare-i palatul in care traieste Si lumea e mica ... tot se zvoneste Frumoasa, gandea cum oare sa faca Sa gaseasca un print care s-o placa Pentru ce-i ea si nu pentru-avere Iubirea exista cand nu este durere In noapte, afara, la stele privind Ii veni o idee si crede ... visand In vis se facea ca are sa plece Sa il gaseasca pe fiul de rege Luna-i zambeste si-i face din ochi Fata-ntelege si alearga spre plopi. Acolo zareste pe dealul de-aproape Ca drumu-i luminat chiar daca e noapte Plopii o-ndeamna sa mearga-nainte, Sa-si continuie drumul fara cuvinte Spre raza de luna ea sa se-ndrepte Si sa-si gaseasca in lume pereche. Fata se-nchina o clipa la luna: Te rog, daraga mea fii blanda si buna; Ofera-mi putere sa pot alerga Fara primejdii spre dragostea mea. Luna tacuta nu-i da niciun semn Pentru ca stie ca e un blestem Ce a cazut asupra copilei Cand a muscat din fructul idilei Astfel incerta porneste pe-o cale Ce nu o cunoaste decat din visare ...........................................
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate