de la bâlciul zilnic îmi mai scriu pramatii
astăzi spun că-s doctori în psihologie
n-au scuipat să-mi pună etichetă mie
dincolo de toate eu sunt fata tatii

sunt ecologiștii care n-au duminici
ar lăsa și caii fără de potcoave
sclavi filosofiei proprii și gângave
până și copiii vor să fie cinici

inventează dogme stabilesc proporții
cât să bată vântul cât să scrii scrisori
se cocoață-n vârful scării de valori
nevăzând gunoiul de prin fața porții

măști stângaci spoite fără nici un haz
care mai degrabă îți stârnesc doar milă
cum încearcă-n taină fața lor umilă
să-și mai scoată masca cea fără obraz