Þi-e scris să vrei nimicuri,
omule,
chiar sâmbure de-ai fi
n-ai ispiti la creștere sub piatră,
dar te complaci,
destinul ți-l sugrumi c-un șal de primadonă,
naiv dorind frivolul
te îngropi.
De-ai ști ce-nseamnă să trăiești
iubirea nu ți-ar fi străină,
dar mori
fantomă disperată,
agonie te strigă
cei cu petalele roase
de roua suferinței.
Nu poți sărutul să-l oferi
cadou neprihănirii
și să trăiești, să urli, salvator
există totuși dragoste și-n lume.