Cosette



Motto: “As vrea sa incremenesc alaturi de tine

Intr-o picatura firava de bine.

Sa-mi pui aripile tale pe umeri, sa stiu

Ca binele nostru e liber, si viu.”



In fata bisericii, astepta o femeie

Cu o fetita. Cerseau poezii

Si nu era noapte, si nu era zi

Cu foamea sa scrie, cu setea sa beie



Din noi, fericitii planetei copii.



Si Sfanta Treime veni, personala,

Le-aduse durere, si plans, si suspin,

Si frica, si spaima, si foame, si boala,

Si-a scris pe-a lor carne, cu versul de spin:



“Voi, toti fericitii, cu slujbe alese,

Voi, toti daruitii, puneti-va doar

O biata-ntrebare, la nunti si la mese:

Au cine ne-aduce tot binele-n dar?



Cand eu dau doar boala la toti oropsitii,

Doar foame, necazuri, si scarbe de soi,

Ce Print va da voua, la toti fericitii,

Raceala si sila de cei in nevoi?”



Si biata femeie imi spuse cu greu,

Cat e de bolnava, dar stie, dar stie,

Ca dar i-este boala, si lipsa cea vie

Din bunul, prea-bunul, prea-bun Dumnezeu!



Si-atunci inteles-am, ce iuda sunt eu!

Si-atunci inteles-am ce Print daruieste

Un bine mai mare, mai mare, mereu,

In timp ce femeia cu pruncul zambeste



Si-mi spune ce bun e cu ei Dumnezeu!





19 iunie 2006