|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
■ LaraicaElbaSavașiDrina
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
■ Dina vorbește cu Dina
■ când vine aia să ne schimbe hainele
■ stejarul
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
■ Drum
■ Adrian A. Agheorghesei, debut
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
■ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
■ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
■ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
■ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
■ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
■ Luna se ascunde și se face frig
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Cînd stai pe bancă, umbrele pomilor încearcă să tacă poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Marin Tănase [allyouneedislove ]
2006-06-25
| |
și să asculte hîrjonitul drăcesc al furiei tale cu marea.
Cînd eu îți șoptesc, prăbușit peste frunze
că aerul dintre noi e fierbinte, ninsoarea,
ca un copac dezbrăcat pornește spre mare
și brațele-i arse căutînd bezmetic podoabe,
culori, abise, sau altă ninsoare,
ca un orb îndrăgostit, care a văzut prima oară,
ca un surd care a auzit iarăși valurile.
Cînd pletele tale mi-ating, ciudate, privirea,
prin noi se aude un vuiet, o șoaptă, de parcă
și banca și aerul încep să vorbească,
iar umbrele pomilor nu pot să mai tacă.
|
|
|
|