Cine poate oare să-mi dezmierde
Sufletu-mi acuma rătăcit
Și să mă tortureze fără să îmi lase semne
Sau să mă ducă acolo-n infinit ?

Cine să-mi ceară să nu mai fiu acela
Cu inima străpunsă de-ndoieli,
S-ascult vacarmul ce-l produce terra
Sau să mă-ntorc din drum la ce-a fost ieri ?

Cine să-mi care în veci povara
Ce-o port pe umeri ca Atlas ?
Cine să-mi țină în echilibru scara
Să pot să urc ce-a mai rămas ?

Aș vrea să mai rămân să-nfrunt destinul
Pe scena mare, plină de artiști
Și să colind în veci ca pelerinul,
Cu capul gol.... Cu ochii triști....