Când piramidele se risipesc
ca stelele să moară-n puf de păpădie,
oceanele înghit tot universul
și crinii de pe gheață se sparg în sinucideri.
Răpite urme urlă și se îneacă-n
praful din nisip, ca noaptea,
s-arunce constelațiile-n vid,
și găuri negre sapă și tot sapă,
râvnind să vadă mâine un cimitir- pământ.
M-auzi? Sunt umbra ta.
Și te aștept în scoica goal-a neîmplinirii.
Când piramidele se risipesc
ca stelele să moară-n puf de păpădie.