agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-07-05 | |
Sufletul meu despletit arde în culori străine
o noapte nelegitimă Decupez fete morgane care se țin de mână -corpul meu mereu pironit în ecoul visului mai tresaltă în amintire sub pașii lor fugăriți într-o mansardă de vară. Și iarăși patul meu are picioarele prea lungi -ca să mă dau jos așa că am să te ascult pe tine coborând scările copilăriei mele. Ceva ce nu a învățat să se nască încă îmi încuie pleoapele scâncetului cu sărutul usturător al răspunsurilor. Înăuntru căderi de tine...moleculare Depărtările alea grele care-mi țineau loc de stomac mi-au învățat visul frigul din capul oaselor mă fixează tânăr,cu obrajii mușcați de cer și cu palmele plânse de demoni -din oasele-i gangrena cifrului greșit luminează debil. I-am deschis cu sufletul prespălat; mi-a adus flori de pe morminte și-n lacrima ta uterul flămând al mării însângerând un țărm de stele sparte. Atârnați de chemarea neagră a cerului în penumbra ei s-a prăbușit un pământ alb de singurătate. Sfâșii cearșafurile murdare de luna -mâncată la tâmple- care horcăie pe undeva prin camera asta, ca să-mi leg rănile. N-am bătăile inimii la mine -o clipă despărțită-n silabe... Pe eșafodul dimineții s-a fisurat realitatea curge înțepător pe sub tălpi înecându-mi ultimele bolboroseli ale iluzionistului senil. Sunt un suflet de frig cu obrajii uzi. -fără tine mi-a înzăpezit și bufetul cu fluturi Pe străzi a ieșit un soare isteric își tăvălește burta pe asfalt decojind cu respirația-i sterilă ceafa unei ne-amintiri. Pașii răi l-au strivit -așa-i trebuie. Și ghetele tale sunt murdare de sângele lui și dansezi prin subsoluri de care el n-a vrut să știe; aștept numai să învețe ceva să plângă -ca să-mi îmbete moartea și-apoi am să cobor ca să te aplaud.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate