E gerul de iarnă apus.
E crivățul falnic răpus.
Sunt frunzele verzi,
Nasc iepele iezi
Și soarele râde de sus.

Și-i soare și-s florile mii
Pe verzile-ntinse câmpii.
Frunzișu’ e-n joc,
Că-i zi de soroc
Și-i noaptea cea făr’ de făclii.

Și-i noaptea când ies de sub nuc
Trei zâne de negru bucluc.
Si-nvârt, în ascuns,
Joc vechi, nepătruns
Și-n noapte, ‘napoia se duc.

Și-n noapte de le-or urmari,
Flăcăii or înnebuni.
Căci din vechi părinți
Ele fură minți
Și aduc necuratu-n copii.

Și-aduc necuratul în casă,
De stă usturoiu’ pe masă,
De vin călușei,
Dansând voinicei
Să arză blestemul, să-l arză!

Să arză blestemul cu joc,
Să-nvârtă alunul de foc,
Flăcăi iscusiți
Din datini școliți,
Iau dracul de pe-al ușii toc.

Iau dracul de-l bagă-n mormânt!
Și pun usturoi pe pământ
Și stâlp pun pe el
Și-nalță drapel
Și fac poartă nouă jucând.

Și fac poartă nouă în horă,
O horă ce nu are soră.
Nebunul de foc
Il pun la mijloc
Și zboară in juru-i o oră.

Și zboară în juru-i pereche,
Daci tineri de datină veche.
Cu vas nou de lut,
Cu apă umplut
Și-i spun numai vrăji în ureche.

Și-i spun numai vrăji de năduf,
Și-aruncă ulcioru-n văzduh
Și-l udă din cap in picioare
Cu apă din nouă izvoare
Să-l treacă de orice zăduf.

Să-l treacă de orice-ncercare,
Să sară cu danșii-n picoare,
Să intre în joc
Că-i om cu noroc
Și Domnul îl ține sub Soare.

Și Donmul îl ține-încă treaz,
Să joace Călusul viteaz.
Și mândrii ei sar,
Și joacă cu har
Până s-o crăpa iar de azi…

Până s-o crăpa iar de zi
Și-n fir roș și alb or ieși
Cu toții pe drum,
Cu-al lor joc nebun,
Cu Mutul și-ai lui doișpe fii…

Cu Mutul și-ai lui doișpe sori,
Ce fac între fete furori.
Și vin an de an,
Și-au scris acest neam,
Pe el și-ale lui trei culori!

Pe el îl descântă-n vioare,
Și-n măiastrul joc de picioare.
S-arate cui o fi
Că noi nu vom muri
Și om fi neclintiți de sub Soare!