Ma mai stiu si azi copil
La masa de la geam sorbind cuvinte
Cu ochii blanzi plangeam priviri
In taine mute dar stiute
De chipul tau ascuns in Cartea Vietii
Cu indemnari de indragiri de bine.
Ingerii nu plang,dar noi plangeam
Furati de firul soaptei din poveste
Cu lacrimi uscate pe zambetul timid
Dorind sa zica precum barbatii nicicand nu plang.
Ingerii nu plang niciodata
Chiar daca bine vin in viata sau mai rele,
Lacrimile luminate de-un suras
Scanteiaza ca aschii de stele.
Ingerii nu plang si nici nu mor
Si nu sterg fraze din copilarii
Ei reamintesc povata ta de a fi cuminti
Chiar si atunci de viscoleste in toamne timpurii.
Ingerii nu plang,dar pe furis vedeam
Cum lacrimile ti se uscau in glasul botezat
De lumina ta interioara
Cu emotii dulci esite din avalanse de strigate
Tipate si auzite numai de noi si de tine,
Numai de tine si de noi si de iarna ce a asezat tacut
In pleata ta netopita zapada.
Ingerii nu plang si tu erai dansata de zumzet de albini
Cu bucurii uitate pe pragul scolii
Cu asteptari cuminti pe fata mesei
De mangaierea vorbei tale in departari
In lumi diferite,in tari streine
Unde eram oaspeti si dansam in jurul focului
Si din indemnarea ta ramaneam bastinasi bineveniti.
Ingerii nu mor.
Iubite profesor tu ai fost a doua mama dupa mama
Usor si bland ne-ai dogenit
Apoi cu dor in ochii tai chemai vara
Sa alunge iarna perindata cu ertari.
Iubite profesor,
Ingerii nu plang.
Ei ne sunt strageri in a noastra viata.
Ploua afara si pe obragii mei la fel
Afland ca nu mai esti in clasa,
Afland ca tu doresti sa plangi in ceruri
Dar ingerii nu te lasa.
Iubite profesor tu ai plecat
Si noi la fel ne-am imprastiat prin lume
Furand din caldura Soarelui tau
Ce grabesc caderi de frunze
In septembrie
Ce aduna roiuri de albini la scoala ta si a mea,
La scoala noastra.
Din pacate nu mai sunt copil,
Dar inima ascunde intepari la sunetul de clopotel
Inghitit de gloata de pitici
Ce seamana incoltiri de carte.
Sunt mare,dar ma vad copil
Cu glasul plans in soapta ingerilor ce nu plang
Strigand ca ai fost si esti Om,Persoana,Mama
Si scumpa dulce Profesoara.
De cele ce spun sunt neputincioase cuvintele,
Ai facut sa rodeasca in inimi gradina.
Si binele sa incolteasca in noi,
Scotand din intuneric lumina.
Valencia,13 iulie 2006.