La Mulți Ani! poetului meu de suflet

Poetule, păstrez această ziuă
Să-mi amintească geamul cu caiși,
Ce-au înflorit în ochii tăi deschiși
Pân' la ninsoarea sfântă, de adio.

Poetule, izvorul tău albastru
Pe care-l ceri ca pe un ultim drum,
E scris deja în fiece volum
Și ai pe dânsul acte de cadastru.

Te-ai dăruit mereu, eminamente
Ca-ntr-un blestem pe care l-ai iubit
Și-n fiecare pagină-ai murit
Ca donator de ultrasentimente.