sînt o statuie searbădă și rece
pe lîngă mine multă lume trece
pe toți îi studiez printr-un monoclu
bețivi micționează lung pe soclu

din cînd în cînd oprește-o domnișoară
și marmura de jos mi se-nfioară
mai vin cu școala clase de copii
să cînte, să recite poezii

dar uneori mă plictisesc de moarte
aș vrea un coniac sau chiar o carte
să recitesc în nopți înmiresmate
poeme lungi despre singurătate

chiar astăzi lîngă mine-au ridicat
un bust de bronz cu luciu minunat
ce bucurie, ce mesaj divin
să am și eu de-acuma un vecin

m-am bucurat se pare în zadar
era statuia unui fost primar