Aerul mi se pare speriat de stelele fără soare,
am cumpărat numai verbe vesele cu valoare,
m-am ferit de adjectivele pline de condens,
dar cred că unii asfaltează cerul fără sens.

Ciudate trompete mute mai ascund refrene
pe note uitate cândva pe căile cotidiene,
durerile sunt purtate pe lacrimi de bucurie,
iar firul de speranțe tremură în agonie.

Am semănat gânduri prin cuvinte anonime
și am dorit să le înțeleagă un copil cu rime,
iar umbrelele mă fereau de stropii de ploaie
pe care voiam să-i fac cadou unui ogor.

De murit, murim poate când ne naștem
și ne naștem poate când murim.