Copilărește-te și-adu-mi degrabă
Toți fluturii că toamna nu-i departe,
Vreau să-i feresc de micșorarea zilei
Sau grozăvia ierburilor moarte.

Nu chibzui și fură pentru mine
Floarea de colț, așa cum vei găsi-o
Dar lasă-i acest ultim privilegiu:
Ca stâncilor să le șoptească-adio.

Și vezi să nu ți-o ia-nainte timpul,
Culege tufa grea de iasomie,
La iarnă-oi încropi din toate-acestea
Pentru noi doi, o mică-mpărăție.

Vom sta pe întuneric doar cu focul
Afar' vor îngheța și caii-n trap
Iar noi închiși în mica noastră lume
Râzând, ne-om trage plapuma pe cap.