Lui Valeriu Cercel, autorul poeziei “Chiloțâi din Pașcani”

Di la Pașcani, cân’ o plecat,
Șei doi chiloți o chilotat
Pisti Oșeanu’ Atlantic,
Din țarî n-o luat ninic.
Șî și ș-o zâs, în mintea lor:
“Di soacrî lu’ Valer ii dor!
Și măi atâta tărăboi?
S-o luăm dar șî pi ie cu noi!
Tot plânji iel cu lacrimi greli,
Din șeriu pânî în podeli…
Aiasta-i bucurii mari,
Di ni-o pupa pi fiecari!”
Așa, o vremi, n-o fost nica.
O stat cuminti, mititica.
Da’ la veșeu vru sî sî ducî,
C-o zâs cî burta o apucî.
Da’ altî ușî o cascat,
S-o prindî, n-o măi apucat.
Ei, cum sî-i zâcî lu’ Valer,
Cî soacra i-o chicat din șer?
Minuni mari, cân’ i-o zâs,
Valeriu nu s-opre din râs.
Șî i-o șinstit șî ominit,
Trii zâli or tot chefuit.
Amu i-o cam ișât pi ochi,
Cî, sî nu șii di diochi,
Familia îi crești hăt :
Îi vini văr’su, pi di tăt...
Șî-n loc s-aducî un purșel,
O ie pi soacrî-sa cu iel.
Valer umbla, ca un turbat,
Azi, di pi-n zori pân-o-nsarat,
Pi-așiia doi chiloți îi catî,
Cî dor l-or mai scapa odatî...
Cî, de-a scapa, aflăm șî noi,
Cî dă la știri, pi TV 2 .


POEZIA LA CARE AM DAT REPLICA

„Chilotii din Pașcani “

de cer

Chiloții din Pașcani
(dupâ o glumâ și mi-o zâs-o Mioara Vielicu)

Iera parcâ-o zâ di sărbătoari,
Că-n șientru la Pașcani or apărut,
Prin prăvălii șâ pi Ulița Mari,
Chiloți atât di mulți, și n-am văzut,

Șâ ni miram cu toți privind la iei,
Fiindcâ la noi, pi străzi nu vezi chiloți,
Ierau șâ mari șâ miși șâ mititiei,
Șâ di frumoși, pot zâși…ierau toți,

Că n-am găsât vă zâc, doi că-s urâți
Și niși sușiți, cum poati sâ mai hii,
Or sâ hi fost, olec-așa boțâți…
Da’ și vorgiești!...ierau școși din cutii,;

Iar fietili, cum s-ieli rușânoasi,
Au cam roșât, vorghind cam cu pacat,
Și-au înghițât în săc fiind sfioasi,
Că din chiloții-așei, niși n-au probat,

C-a doua zâ, or dispărut cu toți,
(Că dupâ conferințâ or plecat)
C-un avion plin tot doar cu chiloți,
Da’ numa’ doi chiloți…or chilotat!

Valeriu Cercel