omeneasco preaomeneasco
purtându-ți casa prin lumi de cenușă treci
cu haina strâmtă și peticită a copilăriei pe umăr
buclele tale vor albi
un ruj violet va cutremura linia subțire a buzei
vanilia mirosului te va părăsi în cele din urmă
omeneasco preaomeneasco
va trece auriul toamnei
vor veni zăpezile vor trece și ele
se vor schimba cerurile deasupra ta
cercul tău roșu te va prinde în cele din urmă
te va devora cu zâmbet și flori la fereastră
numai blândețea ochiului tău călătorind va mai rămâne
niciodată murindă
pe tine te iubește înstrăinatul uitatul poetul bufonul
lung prelungul oval al feței tale de acum îi adoarme seara și dimineața trezește
pe tine te vor acoperi cu pietre albe înspre capătul lumii cântându-te
omenescă preaomenească trecere
tu