agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-06-08 | |
...Si pentru ca Dumnezeu mi te-a dat intr-o zi de
iarna, numindu-te minunea mea, te iubesc... Si pentru ca ninsoarea mi te-a daruit, in numele unui fulg de suflet ametit, intr-o zi primavarateca a fluturilor de nea, te iubesc... Si pentru ca nu a fost nimic pana la tine, si nici dupa, si nicicand altcumva, imi predau inima ca ofranda Marelui Nevazut, iubindu-te... Si iubindu-te, te iubesc din nou, ca o inmugurire, ca o chemare, ca un popas in lumina, pentru ca esti minunata... Si pentru ca iubirea ramane, si pentru ca tu esti totuna cu iubirea mea, am dreptul tulburator sa te iubesc in toate chipurile revelatiei tale: ca pe o floare, ca pe un vis, ca pe un lujer carnal, ca pe o stea cazatoare amintind de fecioria unei mame, ca pe o crenguta de brad asezata langa tampla, mirosind proaspat si frumos a tine, a cer, a paine calda, a icoana si a sarutare... Iubindu-te, iubita mea, ma intorc mereu la tine, pentru ca, pipaindu-te cu privirea pana in strafundurile fiintei mele, sa te iubesc din nou... Te iubesc! Te iubesc usor, ca valul care se-nfioara de gandul ratacirii, dar si ca tarmul care ne asteapta neobosit, ca frunza tremurand de roua, dar ca si cerul instelat de dincolo de somn, ca apa pe care o sorbim in neodihna noastra, dar si ca pamantul pe care stam si visam, plangand, la toate acestea...Si te iubesc spunandu-mi tie ca te iubesc iubindu-te in mine ca pe tine... ...Tot locul e gol fara tine, si raurile seaca fara tine si nu am nimic fara tine. Cand nu esti cu mine ma simt fara odihna si pustit... ...Te iubesc, asa cum esti, floare si fluture, dansandu-te in suflet, ca pe o franghie de matase asezata intre dragoste si nevoia de a te respira!... Sufletul meu are forma chipului tau, iar iubirea ce ma locuieste regal esti chiar tu! Si tu, iubirea mea, imi dai stralucire, ma rotunjesti, imi sporesti gingasia, ma faci fericita cu-adevarat, ma inveti sa daruiesc, sa ma daruiesc, ma innoiesti... Iubindu-te cu dor si durere, rugaciunea mea devine rugul pe care arde puritatea albastra a flacarii tale, facand ca de jur imprejur licurici bezmetici sa se joace mirati de-a iubirea, nestiind nicicum ca ceea ce traim noi nu se poate imita... A iubi inseamna a inceta sa traiesti pentru tine, a face ca toate sentimentele omenesti, teama, speranta, durerea, bucuria, placerea sa nu depinda decat de o singura fiinta; inseamna a te cufunda in infinit, a nu gasi nici o limita simtirii, a-ti inchina viata unei fiinte in asa fel incat sa nu traiesti si sa nu gandesti decat pentru a o face fericita; a turna maretie in injosire, a gasi alinare in lacrimi indurerate, placere in suferinta si suferinta in placere, adica a intruni in sine toate contradictiile. Pentru a iubi trebuie sa crezi in perfectiune si sa gasesti perfectiunea in fiinta adorata. In cuplu, dragostea -ca tensiune pura, apriga si mancata de gelozie- dispare; celalalt se percepe prin traire, nu neaparat prin vizualizare; ii constati doar lipsa, nu si prezenta - vezi cand nu e in preajma ta, nu cand e; din obisnuinta, il intuiesti doar cand a plecat de langa tine, nu cand e permanent alaturi... ...Dragostea este pasagera si tocmai de aceea este frumoasa. Totdeauna ramane in noi radacina unei iubiri - ceea ce este esential si profund, de altfel; de aceea nu putem uita asa usor...Orice om lasa in noi o urma, orice frunza dezechilibrata de vant ne face sa tresarim, orice umbra ne incarca de nelinisti, orice celula care deja ne doare de atingeri precedente nu o vom uita niciodata; tocmai in acest sens al alinarii inchidem ochii de fiecare data...cu ochii deschisi nuse poate plange... Iubirea este poezia simturilor. Ea are soarta a tot ce este maret in om si a tot ce naste din gandirea lui. Ori este ceva sublim, ori nu este deloc. Cand exista, exista pentru vesnicie si se amplifica din ce in ce... Daca nu ar exista timp As asculta bataile inimii tale. Daca nu ar exista parfum As mirosi mireasma trupului tau. Daca nu ar exista stele As privi scanteile din ochii tai. Daca nu ai exista tu, Nu ar fi parfum, nici stele Si nici iubire pentru noi doi. Mi-e dor fiindca esti Si mi-e dor fiindca sunt. Te simt in tacerea ce ma-nconjoara Te simt in uitare Si in cuvant, In cerul albastru te simt, Te stiu, intoarce-te... Pentru ca esti si daca sunt Vom fi noi doi. E vara, va fi ca prima data, Uitare e si plang Pentru sarutul Pe care intre buze-l strang. ...Viata mea, ciudata si azi si inexplicabila pentru toti cunoscutii mei, nu are inteles fara tine...Nu stiu de ce esti o parte intregitoare a tuturor gandurilor mele, nici nu ma preocup s-o stiu, caci nu mi-ar folosi nimic. Dar este o legatura cu tine neexplicabila, denu intre viata ta si a mea, dar desigur, intre a measi tot ceea ce te atinge pe tine, intre a mea sirasuflarea ta pe pamant...Tu nu stii cat te iubesc. Atat de mult, incat mai bine as intelege o lume fara soare, decat pe mine fara sa te iubesc... Pana in ceasul dragostei, trupul ne serveste doar pentru a trai. Dupa aceea simtim ca trupul are existenta lui proprie, visele lui, vointa lui, si ca, pana la moarte, va trebui sa tinem seama de el, sa-i cedam, sa ne intelegem cu el sau sa-l infruntam. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate