agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 790 .



Genune înaripată
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [godzila ]

2006-08-31  |     | 





Mă-ndrept către-o genune-naripată-n primăveri,
M-apropii foarte-ncet...privesc în urmă și suspin:
"De ce nu-i nimeni să mă-ntâmpine în ceruri?"
Dar mă gândesc cu silă la sceptrul de venin.
Of,Doamne!Ce cugete-ndoielnice îndoliate-n frunze
Ca niște palme putrezite,ajunse chiar lignit,
Și mă privesc spasmodic doar ochii de pe pânze
Pictați cu mâna stânga și suflet de granit.

Mă-ndrept către-o genune înaripată-n vară.
E rece-acolo jos,ce beznă e-n acel pământ:
"De ce nu-i nimeni să mă-ntâmpine în iad?"
Și mă gândesc cu lacrimi la stindardul sfânt.
O,tu,Satană,mă chinui în lavă și țărână
Ca pe-o petală de nufăr ce moare în amurg,
Trimite-mi și speranța dar sfară-mă c-o mână,
Căci ultima-mi dornță-i să mor când dau în pârg.

Mă-ndrept cătr-o genune-naripată-n toamnă
Și-ntrezăresc lumina ce calea mi-o urmează,
Se-nalță către ceruri doar imnuri și ecouri,
Dar n-apuc să le văd căci se-nserează.
Mă ustură privirea și lacrimi curg ușor.
"De ce lumina ta pălește,se stinge,efemeră?"
Pași-ncetinesc și tălpile mă dor
Dar sufletul e treaz și mintea-mi mesageră.

Mă-ndrept către-o genune înaripată-n iarnă
Și rece mă privește în propria-mi suflare,
Luceafărul adoarme ca un prunc,lângă Polară,
Iar asfințitul dintre munți se stinge...moare.
Acum rămân iar singur și visele-mi dispar pe veci.
În aripa memoriei nu-i beznă și nici soare
Și nici imagini trecătoare nu mai persistă-n ochii reci.
Dar simt că sufletul mă lasă și mă întreb senin:
"Mor oare?"

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!