Am îndreptat spre mine crucea și-am tras
Pulsul meu peste lemnul ei ,
Umbra mea peste chemarea ei…
am încordat trupul meu peste cruce
slobozind spre zări un strigăt
cum bunăoară săgeata din arcul Marelui Ștefan
căuta un loc de mănăstire prin văzduh,
ca mai apoi să se trezească în pământ.
Mi-e carnea plină de fosile.
Îngerul păzitor
Îmi dă târcoale deghizat în
Gânduri bune.
O femeie îmi sprijnă
Rana pe rotirea cuțitului c-un singur cuvânt.
Pe lângă poza tinereții
E plin de plombe din guri uitate-n deschideri de subiect.
Aerul substantiv cu plămânul adjectiv
S-au întâlnit pe această frumoasă planetă.
Întind masa pe-un fir de iarbă,
Pun șampania la rece într-un strop de rouă.
Îngerul îmi dă târcole, dar ce ne pasă nouă?
Îndrept crucea spre mine și trag.