suprimarea vidului era ceva la care nu m-am gandit. o singura amutire nu era indeajuns pentru a-mi reveni din starea de uimire pe care mi-a indus-o golul. era ceva cu mine. in mine. ceva ce nu mai traisem pana acum, ceva ce ma depasea cantitativ si calitativ. despre despartiri cu jumatate de gura n-am avut niciodata o parere prea buna. de fiecare data ma caracterizau nelinistile. usor adus de spate mai cautam un gand suspendat undeva intre dreapta urechii si creier, ca un ecou pe care-l surprindeam ca-mi da tarcoale, dar pe care nu-l desluseam cu adevarat. ma strigai sau era doar o parere? ma chemai sau era doar vuietul vantului? greu de spus in zgomotul de aripa al unui vultur imberb ce-mi zbura prin fata ochilor. odata am spus ca sunt apollo. tu ai ras de mine. eram contrariat. apoi mi-ai explicat ca ai inteles altceva. ca eram la polo. te-am crezut pe cuvant numai pentru ca erai usor confuza...

suprimarea gandului era solutia de ultima instanta. o singura parere de rau nu era de ajuns pentru a-ti reveni din starea acea de uimire pe care ti-am indus-o. era o reactie la care nu te asteptai. ceva ce n-ai mai trait pana atunci. simteai ca va izbucni candva, asa ca un vulcan care astepta latent sa erupa. despre starea asta a ta nu mi-ai spus decat cu jumatate de gura. stii bine ca nu te auzeam in forfota aceea a marii, cand aplecat de spate imi spuneai ca simti raceala din ochii mei. vroiai ceva palpabil, ceva de care sa te poti lega. ceva durabil. ca o stanca ce nu se sperie de furtuni. te-ai increzut in forta ta de seductie pentru ca erai convinsa ca esti irezistibila. si eu usor confuz...

suprimarea ca stare de spirit ne era straina. ne este straina. singurele amintiri care ne bantuiau haotic prin inima erau cele legate de noi. reveneau obsesiv franturi de imagini complicate. un fel de joc solar cand umbra mea se datora razelor tale si umbra ta se rasfrangea in mine din pricina luminii emanate. era ceva nou in felul nostru de a fi. in felul nostru de a trai. despre care nu mai stiu mare lucru. acum amandoi confuzi, fiecare la distante opuse unul fata de celalalt, cautam conturul in forma de inima, ca un surogat al unei iubiri apuse. dar nu stinse. apus nu inseamna stins. mai poate veni un alt rasarit de soare. un alt inceput. nerostirile imposibile trebuie sa inceteze. sa punem fiecare, amandoi, mana la tample si sa ne gandim simultan unul la altul. ca intr-o telepatie. si apoi sa facem jumatati de drumuri. eu pana la mijlocul zilei tu pana la capatul zilei. sa ne intalnim in inserare pe o alee a sufletului. si sa ne zambim. pierduti si confuzi, dar bucurosi de revedere.