Acum în clipa de pe urmă,
când fiecare scânteie s-a stins
și a rămas doar cenușa
unei iubiri de mult uitate
sau poate doar acum terminate
mii de sentimente, mii de frământări
îmi dezvăluie tainele ce altădată
nici nu-mi aminteam că există.
Acum cerul albastru s-a întunecat
și fiecare stea pe rând a dispărut.
A rămas bolta cerească goală
ca un ceaun tuciuriu.
Unde ai plecat? Unde ești?...
Ești departe și totuși aproape
prin mii de fibre ce leagă
ființa mea de lumea-ntreagă.