Când noaptea visele-și lasă amprenta
ceasurile merg dureros înapoi
iar eu încerc s-alerg în directia
în care știu că nu te-aș găsi niciodată

și hainele-mi sunt pe undeva
dar nu pe mine
și toti îmi râd goliciunea
dar nu o văd

și zbor cu perna pe deasupra stadionului
unde ne-alergam copii fiind
si cad în noroaie adânci
din care ies ca din valuri
cu părul mirosind a scoică
și c-o meduză-n mână

și ma trezesc în banca în care
ani întregi am așteptat
să sune de pauză
în fața unui test la o materie
despre care nu auzisem niciodata,nimic


și magazinele au întotdeauna reduceri
în vitrinele asaltate de întuneric ...

când noaptea visele-și lasă amprenta
dimineata iși adună obosită monștrii ...