Mă torturează ploaia în mina gândurilor negre
În ochii goi năluci diforme răsucesc tăciunii
Aș vrea să evadez cu-n târnăcop prin tâmplă
S-arunc un vis prin nori s-agăț lumina lunii.

Din cord zvâcnesc haihui vagoanele de patimi,
Himere-apasă-n vene clipa către vadul sorții
Văd îngerul de pază cum se scurge-n lacrimi
Topind a sufletului tristă stea în umbra morții.

Plumbul tăcerii îmi șterge pleoapa cu-ntuneric
Și totuși aburi calzi rostesc amare rugi în gură
Deși îmi legăn încă umbra pe-ntinsul luciferic
Sunt hoit pribeag în moartea lumii fără ură.