O veșnicie, da o veșnicie a trecut
până când în sfârșit ți-ai deschis sufletul.
Credeam că soarta
nu-mi va rezolva nimica bun,
că pentru mine totul e venin
care să-mi ardă inima fără-ncetare.
De astăzi, acestea toate s-au sfârșit,
mi-am curățat cenușa din sufletul meu
când văd cum luminezi tu
și totuși, sunt tristă fiindcă
surprizele mi-au rezervat tristeți nebănuite.
Mi-e frică dragul meu
de o nouă suferință
de aceea fug din calea ta.
Gândurile mă poartă din nou spre tine,
zâmbesc, de ce?...
o știi prea bine.
E chemarea unui suflet cald care vine.
Ești tu.