canelura gravată pe chipul meu
pasat ca o minge deformată
între rațiune şi sentimente
s-a umplut cu ape limpezi
în ochii copilului în timp ce
cu dezinvoltură luând din mâna mea
o haină folosită şi o jucărie veche
el îşi afla menirea aici şi se împăca

eu nu

aş fi vrut să mă pot lua acasă
aşa cum m-au oglindit ochii lui
dar m-a cercetat pentru o singură clipă
apoi s-a întors şi a pornit în fugă
spre tot restul zilelor sale
fără să îmi spună ce poate însemna
pustietatea aceasta instantanee
din colțul străzii şi din mine