Lipsă de ideal



Cu ochii ficși,extatici și fierbinți
Adesea stăm- precum despotul Nero-
Cu torța-n mână- împărțind la zero
Câte o mie una de dorinți.

De-atâta murdărie nici cu dero
Nu mai scăpăm, deci cum să mai fim sfinți,
Ne compromitem și scrâșnim din dinți
Că nici un soi de vin nu mai e “vero” ...

Sub spectrul unui timp ca o pendulă
Ce conturează umbre din trecut,
Când toate au valoare-aproape nulă
Doar un naiv sublim ar fi putut
Să crească, -ntr-un acvariu prost făcut,
Perfect până la ultima celulă.