Îmi încordez emancipat gândirea
La șirul lung de cercuri îndesate
Armonios în arii de pătrate
Și nu găsesc, la limită, ieșirea

Prin dansul de fractalii complicate,
Ce mă seduc și-mi tulbură privirea
Cu funcții vagi in care doar iubirea
E cel mai simplu dintre rezultate.

Înfășurat în filele de carte,
Când înțeleg expunerea naturii
Duplicitare-a dragostei și-a urii,

Verific lipsa care ne desparte
De infinit, sub forța loviturii:
Iubirea mea exactă e pe moarte.