Urcând, coborând,
Urcând, coborând,
Am rămas fără suflu, aproape.
Dom’le, să-mi fi luat un cal, ceva,
Sau vreun tractor, mai bine!
Uite, acum c-am ajuns,
Nici nu mai am suflu să vorbesc,
Să vă spun prin câte-am trecut.

Dacă vorbești prea mult înainte de-a face,
Riști să te împiedici și să dai cu nasul în bordură!
Învățați de la mine!

I-am spus nevestei într-o noapte:
„Dragă, intenționez să urc pe Himalaya.
Îți spun doar ție, deh, în cine să mă-ncred?
Că dacă-ncep să turui în dreapta și-n stânga,
Precis găsesc toate stâncile ocupate.
N-o să mai am unde să-mi amplasez
Tabăra de vară și stâna.
O să fie pe-acolo plin de rulote!”
Atât’ mi-a trebuit!
A doua zi mă curtau toate căprioarele.
Versate; mai ceva ca încornorații ăia de cerbi!
Că ia-ne și pe noi, că nu ne lăsa!
Bineînțeles că le-am refuzat!
Peste o săptămână, ziarele erau pline.
Și radioul și stațiile de televiziune:
„Un explorator mediocru, de cartier,
Fără bani și fără experiență,
Intenționează să escaladeze Himalaya!
Tipul e periculos și are fumuri la cap.
De notat că e surdo-mut și ciung și chior.
Suntem de părere că ar trebui să i se interzică
Să pericliteze numele localității noastre
Cu ambițiile sale de explorator!”

Dan David, Los Angeles, 09-29-2005.