De onoare, calmă doamnă



Frunză galbenă de toamnă,

Viața mea, aidoma,

Ca nervurile de doamnă,

Asfințite, va cădea –



Viața noastră, frunză blândă,

Doar respiră, și adie,

Este veșnică osândă,

Ce de sine, nici nu știe –



Doar se bucură de soare,

Doar bea viață din lumină,

Doar se-ngroapă în visare,

Putrezind apoi în tină –



Fă-mă, Doamne, frunză vie,

Cum e frunza cea de toamnă,

Ce nici numele nu-Þi știe,

Cade doar, căzând, să-Þi fie,



De onoare, calmă doamnă…