Mi s-au închegat pleoapele, zac opresiv pe retină,
Constrânse de imaginea amintirii
Ce te reflectă printre iubirile de ieri.
Mă descompun, astfel, în fire de cenușă,
Pe urmele pașilor tăi.
Afară ninge euforic cu petalele norilor hoinari,
Deși lipsești din peisaj, eu te simt în mine cum tresari.